Variola se spune ca a fost eradicata prin vaccinare. Este mitul numarul unu care vine in sprijinul vaccinarii: extraordinarul efect al vaccinarii anti-variolice a eliminat o boala atat de terifianta.

Totusi, literatura medicala e in continua dezbatere din cauza promovarii agresive a vaccinarii: care a fost motivul pentru care anumite boli s-au redus in frecventa simtitor sau au fost eradicate? Cei pro-vaccinare indica niste grafice in care arata ca a scazut numarul de imbolnaviri de la introducerea vaccinului, ce ignora ei este ca acele grafice indica faptul ca bolile erau deja in scadere, fapt remarcat si de dr Dr. Robert Mendelsohn, pediatru de renume în SUA, cu peste 30 de ani de experienta, în cartea sa: „How to raise a healthy child inspite of your doctor”. Si totusi, in afara de opiniile medicale si graficele care par conflictuale, exista dovezi clare ca nu vaccinurile ne-au salvat?
In acest caz, intervenim cu exemplul concret al orasului Leicester din UK. Ei au renuntat in jurul anului 1883 la vaccinare, fiind numiti „mecca nevaccinista”, iar dupa 10 ani au devenit LIDERII numarului SCAZUT ale cazurilor de variola in Marea Birtanie. Studiul dedicat acestui tip de eradicare a variolei, a inclus ridicarea nivelului de trai prin acces la apa curenta, sapun, mancare sanatoasa, carantina bolnavilor, dar si prin imbunatatirea serviciilor medicale. Datele dovedesc eficienta lor:
Anul 1892-3 (la 10 ani dupa ce a fost estompata vaccinarea si orice urma de protectie, conform literaturii medicale, a disparut):
❗Leicester city: 357 de cazuri, adica 20.5 cazuri la 10.000/pers❗

❗Sheffield: 4677 de cazuri, adica 144.5 cazuri la 10.000/pers – oras vaccinat 99%❗

❗Warrington: 661 de cazuri, adica 125.5 cazuri la 10.000/pers – oras vaccinat 99%❗

In acelasi context, avem orasele care nu au investit in infrastructura, nu au accesat vaccinarea si totusi au avut un numar crescut de cazuri de variola

Leicester a avut o reputație slabă în ceea ce privește sănătatea înainte de 1870, noua Corporație Reformată avand resursele financiare limitate de Vechea Corporație. Au fost luate măsuri precum apă potabilă proaspătă, sisteme de canalizare și numirea unor oficiali în domeniul sănătății, dar nu au fost niciodată adecvate pentru a face față orașului în plină expansiune. După 1870, noi legislații locale si guvernamentale, marirea intereselor asupra orasului, sporirea surselor finaciare și cresterea personalului au îmbunătățit situația, care a fost demonstrată după 1900 într-o rată a mortalității infantile scăzute (Graficul I). Aceste evoluții au venit în același timp cu introducerea unor măsuri specifice împotriva variolei.

De asemenea, va invitam sa vizionati un catalog de poze si documente care cuprind istoria vaccinurilor si a reactiilor sale adverse din acele vremuri:

In final, sa ne amintim si de marele nostru ilustru in ale medicinii, Victor Babes (pentru ca tindem sa uitam valorile si oamenii care si-au dedicat viata pentru cercetare):

Dacă boli precum tuberculoza, difteria, rabia sau pelagra sunt ținute astăzi sub control, acest lucru i se datorează într-o bună măsură savantului român Victor Babeș.
Victor Babeș, unul dintre cei mai mari savanți români, s-a născut la Viena, în 1854. Tătăl său, Vincențiu Babeș, originar din Banat, a fost deputat român în Parlamentul de la Budapesta și unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române.
Inițial, Victor Babeș și-a propus să se înscrie la Conservator, însă după ce sora sa mai mică moare de tuberculoză, tânărul Victor se reorientează către medicină. Studiază la Budapesta și Viena și apoi, se specializează la Paris și Berlin, în laboratoarele celor mai importanți savanți ai vremii. Printre ei, Louis Pasteur și Robert Coch.
În 1897 primește o ofertă din partea Primului Ministru al României, Dimitrie Sturdza, de a pune bazele învățământului bacteriologic din țara noastră. Victor Babeș acceptă cu bucurie, deși avea oferte similare din mai multe capitale europene. Decizia de a se întoarce în țară a fost de bun augur pentru România, dar spun istoricii, Victor Babeș a fost văduvit în acest fel de un premiu Nobel. În 1895, savantul român a publicat primul Tratat de Bacteriologie, în care explica rolul bacteriilor în apariția bolilor infecțioase.
Cercetările sale au vizat boli precum tubeculoza, difteria, rabia sau pelagra și în privința ultimei, era convins că medicamentele nu reprezintă nici pe departe singurul remediu.

“Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor.”

spunea Victor Babeș, insa nu pomeneste de vaccinuri ca leac pentru epidemii.
În cei peste 40 de ani de activitate, Victor Babeș a publicat mai mult de 1000 de lucrări ştiinţifice în domeniul microbiologiei şi anatomiei patologice, în limbile germană, franceză, română, ungară şi italiană.
S-a stins din viață în 1926, la București, fiind înmormântat în curtea Institutului Cantacuzino.

Totuși, sa continuam analizand simptomele variolei si ale unui sindrom identic cu variola, care se pare ca este redenumirea acestei boli pentru a creea tocmai argumentele necesare promovării vaccinarii și anume, „eradicarea”:

Observam ca modul de raspandire a eruptiei este identic, avand o evolutie din spre cap spre restul trunchiului. Asadar, ne intrebam: sa fi fost oare o otravire sistematica a oamenilor prin vaccinare? Leicester City a demonstrat ca o data stopata vaccinarea, cazurile de variola au fost reduse substantial. Oamenii se imbolnaveau de variola cand tocmai vaccinarea trebuia sa ajute in acest caz. Iata, „vaccinia” a fost o reactie a vaccinarii variolice:

Acum, hai să facem o mică joacă: un sindrom cutanat post-vaccinal sau variola?
Este vari… 🤭 Stevens Johnson?! Cică a fost în 2016 o EPIDEMIE TOXICOLOGICA de vari… 🤭 Stevens Johnson in Nigeria. Vari… 🤭 Stevens Johnson a fost „eradicată” prin vaccinare…?!

Cititi aici:
https://www.africanews.com/2016/05/14/nigeria-on-high-alert-over-stevens-johnson-syndrome/